La multi ani! Mai devreme ....

Lume, lume, Vreau sa va urez un calduros La multi ani! si sa ne auzim cu bine in 2011, sa fim sanatosi si mult mai buni la suflet, sa lasam de la noi, sa nu mai fim rai, barfitori, invidiosi si pe interes...
Vreau sa va spun ca am o gramada de  planuri pentru 2011... abia astept sa incep anul cu dreptul, cu optimism si cu multa fericire!

Blogul o sa ia o mica vacanta si el ...( cred ca se bucura)
Am sa plec la Ceahlau, la Claudia la tara, ma duc sa mulg vaca, sa dau pasarilor de mancare si sa vorbesc moldovenieste! Ma duc la mine "acasa". Sper sa nu ma obisnuiesc cu accentul pentru ca aici in Bucuresti nu se accepta... Cu toate ca eu sunt 95% moldoveanca, si cateodata mai in scapa accentul cand vorbesc, sper ca sa nu raman cu el definitiv. Pe mine nu m-ar supara, dar nu m-ar mai recunoaste cunoscutii :))
Abia astept sa ma dau cu sania pe dealul de unde si-a rupt claudia nasul! (intrand direct in cotetul de porc )....
Sper sa nu raman blocata in trafic.! Impotmolita si fara caldura :)

Hai ca deja observ ca nu am talent azi... si asa sunt pe picior de plecare si nu pot sa gandesc la povesti de adormit copii...
Cu siguranta am sa scriu ceva frumos cand am sa vin de la munte. pana atunci, va doresc numai bine si multa sanatate!

Va pup pe toti si mai ales pe tata care, cu siguranta o sa aiba grija de mine si ma va feri de necazuri!
Stiu ca e suparat pe mine ca nu am ajuns de Craciun la el la cimitir... (marele meu regret!)
Te iubesc, tata!

Craciun Fericit !!!!

 

E sarbatoare! Bucura-te de pace, lumina si caldura alaturi de cei dragi tie. Daruieste din toata inima si deschide-ti sufletul pentru a primi dragoste si fericire. Lasa-ti sufletul sa renasca si traieste fiecare zi ca pe un dar nepretuit.

 

Fuego - Colinde,Colinde
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

De Craciun....

   Inca un an trist. Sau cel putin asa il consider eu... Nu mai e de mult bucuria aia in suflet. Nu mai vad Craciunul ca pe o sarbatoare... e pur si simplu o zi ca oricare alta... sau hai sa zic mai speciala pentru ca mananci mai multa carne. Atat. Poate voi o sa ziceti ca nu e asa cum zic eu, ca e o zi speciala pentru ca stam toti la masa, ne pupam, ciocnim un pahar si ne uram sanatate si fericire. Dar eu cred ca nu e adevarat. Daca nu arati bunatate sufleteasca in fiecare zi din an, in niciun caz nu poti sa arati in ziua de craciun, pentru ca nu ai aceasta bunatate. Te minti singur si ii minti si pe altii... Tot anul esti rau, barfesti, esti invidios, minti, si hop te trezesti ca de craciun tre sa fii bun, sa ierti, sa zambesti, sa ajuti familia... Degeaba. Eu consider ca e mult prea tarziu. Daca nu sunt facute in fiecare zi, ziua de craciun este egala cu zero!
   Azi, ca si in ceilalti ani, se impodobeste bradul. Din pacate, anul acesta l-am scos de la naftalina pe cel de plastic. Unul alb. Fara miros de brad. Fara bucuria impodobirii bradului. Doar nepotica mea ( de 4 ani si jumatate) se bucura. Are un suflet inocent. Se bucura de fiecare glob, de fiecare bomboana si de fiecare beteala. Se bucura ca impodobeste bradul si... ca mos craciun va veni la ea... Din pacate o sa fie unul sarac. Dar o sa vina. Si nu conteaza ca vine cu desaga goala, sau cu o ciocolata... Noi trebuie sa apreciem si sa ne bucuram, pentru ca la altii nu va veni deloc mosul.
Incet, la calculator, canta Stefan Hrusca. Colinde. Canta si Anemarie colindele pe care le-a invatat de la bunica. Parca pluteste intr-o lume numai a ei. Pana cand oare?
   Am observat ca si bunicii mei se bucura la fel de mult ca stranepoata lor. Poate ca ei au invatat sa se bucure si atunci cand le este greu, cand bolile isi fac loc in suflet, cand suferinta trupeasca ii doboara, cand banii din portofel nu le permite sa ia macar un kilogram de mandarine. Dar ei tot se bucura. Si lucrul asta ma face intr-un fel mai trista. Mai trista pentru ca stiu sigur ca au un zambet trist si plin de suferinta. Si ca nu pot sa-i ajut. Daca as putea sa le dau din sanatatea mea...le-as da kilograme intregi. Dar nu pot.

   Am sa inchei aici. M-a chemat mama sa impodobesc si eu bradul.
Va doresc un Craciun plin de fericire si bucurie. Si multa pace sufleteasca si cel mai important lucru, s-aveti o familie unita si fericita!!!!

Marina.
Stefan Banica Jr - Epilog
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Atunci când...

Natalia Popusoi

Atunci când nu stii cât costa tradarea
Întreaba de cei ce-au pierdut soti si fii,
Atunci când nu stii ce înseamna uitarea
Priveste batrânii uitati de copii.

Atunci când iubitul nu te iubeste
Gândeste-te tu câte inimi ai frânt,
Atunci când vezi fierul cum rugineste
Da-ti seama ca timpul e scurt si e sfânt.

Atunci când te vezi fara bani si sarac
Priveste lumea flamânda, murdara,
Atunci când cazi jos, nu sta trist si posac,
Stergeti genunchii si ridica-te iara.

http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=102164

Numai moartea

Numai moartea

de Pablo Neruda

Există cimitire singure,
morminte pline cu oase fără sunet,
inimi trecând printr-un tunel
întunecat, întunecat, întunecat ;
murim ca într-un naufragiu ce se petrece-n noi,
ca şi când ne-am îneca în propria inimă,
ca şi când ne-am duce căzând dinspre piele
înspre suflet.

Există cadavre,
există tălpi lipite pe lespedea rece,
există moarte în oase,
ca un sunet pur,
ca un lătrat fără de câine,
moarte ce iese din anumite clopote,
din anumite morminte,
crescând în umezeală ca ploaia ori ca plânsul.

Eu singur am văzut uneori
sicrie cu lumânări desprinzându-se din oră,
cu defuncţi palizi, cu femei cu pletele moarte,
cu brutari albi ca îngerii,
cu fete visătoare căsătorite cu notari,
sicrie urcând râul vertical al celor morţi,
râul cenuşiu,
în sus, cu lumânări umflate de sunetul morţii,
umflate de sunetul tăcut al morţii.

Sunetul este cel în care soseşte moartea,
ca un pantof fără picior, ca o haină fără om,
vine şi ciocăneşte cu un inel fără piatră, fără deget,
vine şi strigă fără gură, fără limbă, fără gâtlej.

Şi totuşi, paşii ei s-aud,
veşmintele ei sună tăcut, ca un copac.

Eu nu ştiu, cunosc prea puţine, abia văd,
dar cântecul ei cred că are culoarea violetelor umede,
violetelor obişnuite cu ţărâna,
pentru că faţa morţii e verde,
pentru că privirea ei e verde,
ca ascuţita umezeală a unei frunze de violetă
în sobra ei culoare de iarnă exasperantă.

Uneori moartea trece prin lume
ca o mătură,
linge ţărâna căutând defuncţii,
e chiar în mătură,
în limba morţii căutând morţii,
în acul morţii căutând firul.
Moartea-i pe laviţă :
în saltea, în pernele cernite ;
trăieşte întinsă şi deodată suflă :
suflă un sunet întunecat care umflă cearşafurile.
Există paturi care plutesc spre portul
unde-i aşteaptă moartea îmbrăcată în amiral

Rar

Rar

de George Bacovia

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

Interviu....

Sunt dezamagita de mine. Am fost la un interviu la kiabi... toate bune si frumoase. Part-time.

Tipu, foarte vorbaret. Eu, foarte tacuta... Tocmai eu care vorbesc ff mult. Dar uite ca acum parca mi-am inghitit limba. Sunt atat de dezamagita, incat imi vine sa-mi dau pumni in cap. Imi punea ala fel de fel de intrebari, eu ciu ciu raspunsuri ... M-am simtit atat de aiurea..... Dar sincera sa fiu, e primul meu interviu din viata mea. Cei drept, eu am mai lucrat, dar la "vecinu'". Nu a fost nicio problema...
Si buba mare... care stau si ma gandesc si nu stiu cum si in ce fel s-o rezolv.
Eu iau pensie de urmas de 3 mil jumate stand acasa, ducandu-ma la scoala si atat.
Aici, part-time iau 3 mil + bonuri de masa + alte prime, -daca si cu parca - ...
Un lucru bun e ca am proba de lucru o luna. Deci am sa vad daca fac fata sau nu... ( suna urat )
Sa pierd pensia? sau sa ma duc la munca 2-3-4-5 luni apoi gata si fara salariu si fara pensie?

Marea mea problema!

Ce sa aleg?

Ajutor!

Vreau si eu sa imi ziceti ce carti sa mai citesc... pentru ca nu mai imi intra niciuna la suflet. Si nu stiu de ce.... Iau cartea, citesc, citesc, si apoi dintr-o data nici nu mai imi vine sa o iau de pe birou sau noptiera.... simt ca innebunesc... Cand o vad pe Ramona - colega de la postliceala - ca citeste f repede, si Mihai la fel... iar eu? abia, abia gasesc o carte pe care s-o citesc cap-coada...
Of.... si cand ma gandesc ca tre sa ma apuc sa citesc n carti ca sa fac cateva articole pentru revista....
si daca tot veni vorba de revista, articole alea alea.... vreau sa fac cateva articole despre scoala. relatia prof-elev, si aici am nevoie de niste recomandari... din start tre sa recitesc "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac pe care o recomand tuturor. E o carte exceptionala.... Ce alte carti sa citesc?
Deci vreau sa va aud... Puteti sa-mi raspundeti pe marina.marinutza@gmail.com


Multumesc :*

Trecut-au anii...

E o zii minunata afara. Soare, cald, frumos, oamenii sunt fericiti, zambesc, radiaza de fericire. Se zice ca cine este ingropat intr-o asemenea zi nu-i pare rau, ba chiar e foarte fericit. Si la inmormantarea tatalui meu era la fel de frumos. Cald, frumos, senin. Nu i-a parut rau ca a plecat. Poate ca misiunea lui se terminase deja. Poate.

Azi se implinesc 4 ani de cand a plecat "intr-un loc luminat, intr-un loc cu verdeata, intr-un loc de odihna de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea." (Ectenia mortilor).

Imi aduc aminte perfect, chinul, disperarea, durerea, tristetea, pe care a dus-o pana in ultimile clipe de viata. Pana la ora 22.45 cand, vrand sa se duca la toaleta, a cazut in pat - in patul in care eu dorm acum - si a intors capul in dreapta, cu ochii atintiti la un tabou, pierduti. Intrase in coma. Eram eu, mama si bunica - mama lui. Nu m-am speriat. Eram sigura ca a intrat in coma. Mama s-a dus sa cheme salvarea. Dar cine sa-l mai readuca la viata cand cu trei zile in urma fusese la urgenta si punandu-i traheostoma? nimeni. Dupa doua ore si jumatate a venit salvarea. S-a uitat la el si a zis "Lasati-l sa moara in liniste, aprindeti-i o lumanare. Nu avem ce sa-i facem." Si au plecat. Plansete si urlete. Intre timp ii pregateam hainutele nepoatei care avea doar 7 luni. Stiti cum e vorba din popor "Unu vine, altul pleaca" asa s-a intamplat si in familia mea. I-au aprins cateva lumanari la cap si mama cu mamaie au inceput sa-i zica Tatal Nostru. La final, si-a dat ultima suflare. A murit. S-a dus. A uitat de durere, suferinta, tristete. S-a dus intr-un loc mai bun.
Detalii despre cele trei zile nu va mai dau. Nu are rost. Dar... in schimb la 3 saptamani, cand ii faceau pomana, mama, cu coada ochiului l-a vazut stand pe patul bunicii mele razand. Nepoata se oprea in mijlocul casei si radea. Uitandu-se in gol. Eu l-am visat mereu. Si zilele astea. Si mama l-a visat. Cerand mancare, apa, vazandu-l trist si suparat atunci cand o suparam pe mama, fericit atunci cand eram copil cuminte. Si cate s-au mai intamplat.
Cine ma crede? Ma crede si ma intelege doar cine a trecut prin asa ceva.

Azi parca cineva nu-mi da voie sa fiu trista. Dar ma gandesc cu groaza..."cum sa fiu fericita intr-o zii ca asta? cum sa rad, sa glumesc sa ma simt bine cand azi se implinesc 4 ani? cum?" dar ceva, ceva imi zice sa ma duc la scoala si sa rad. Poate e vremea de afara. Cu siguranta daca ploua era urat si frig afara, si eu eram precum vremea.Suparata si trista. Sau poate ca e EL. Poate ca nu vrea sa ma vada trista. Cine va stii?

Ieri am rasfoit albumele cu fotografii. De cand era el pustan, in armata, la nunta, la petreceri, pana la botez si atat. Am chiar un filmulet cu el, cand era bolnav deja. Cand nici nu putea sa mai vorbeasca bine. Cand era f ragusit. Dar nu am sa-l pun aici. O sa ramana al familiei.

Nici nu stiu daca mai imi e dor de el sau nu. Timpul le vindeca pe toate. M-am obisnuit cu gandul. Am inceput o viata noua. Dar radaciniile sunt tot in viata "cealalta". Acum, dupa 4 ani, am alta gandire, alte vise, viata mea nu s-a oprit cand el a murit. El a stat si va sta in continuare pe umarul drept. Acolo unde este si ingerul meu pazitor. Sau poate ca e doar unul si acele este EL. El rade, plange, ma ajuta, ma cearta el este pretutindeni. Si stiu asta. De multe ori mi s-a intamplat ca, ori de cate ori vorbesc pe cineva din familie de rau, ma lovesc rau. Si asta poate fi un mesaj, o pedeapsa de la el. Nu este voie sa vorbesti pe cineva din familie de rau. Daca este rau, fa-l bun. Cauta solutii, asculta-l, intelege-l, afla de ce procedeaza asa.... Si asta e o lectie invatata. Si sunt multe alte chestii care mi se intampla.
Si cu bacu'... Probabil a fost o pedeapsa. Ca in anii de liceu am lenevit mai rau decat animalul ala "Lenesul" . Si uite ca mi-a dat o palma, neluand bacu. M-a durut, am inteles mesajul, si am stat sa invat. Asa cum am stiut eu mai bine. Si in a doua sesiune l-am luat. Si cu nota mare. Si asta datorita Ingerului meu pazitor.

Ei, am multe planuri si stiu ca tata va fi alaturi de mine. Si ma va ajuta. De accea azi nu voi fi trista. Voi fi increzatoare si voi stii ca pot sa fac echipa buna cu el, acolo sus unde e, pe steaua lui.

Te iubesc, tata !

La multi ani surioara!!!

Prima poza e facuta pe data de 23.04.1995 iar a doua poza e facuta pe data de 18.06.2010

LA MULTI ANI SURIOARA !!!!
Sa fii sanatoasa si sa-ti dea Dumnezeu sanatate - ca ai nevoie de ea - fericire, bucurie si multa liniste sufleteasca.
Sper sa ne intelegem la fel de bine asa cum ne-am inteles pana acum, fara batai - asa cum faceam cand eram mici :P - fara injuraturi - si-mi cer scuze ca te injuram mereu - fara haine furate - stii, eu iti luam tricourile si sosetele ;) - fara suparari si tristeti.
Toata viata am sa te consider cea mai buna prietena a mea, cu toate ca mai dai tu cu papagalu la mama, dar stii cum sunt eu, las de la mine mereu, ca doar esti sora mea si nu am crescut in mahala ca sa ne certam, asa ca eu te iubesc enorm de mult! Nu iti arat eu, dar te iubesc mult :)

Am sa lupt pentru tine, pentru fericirea ta si pentru linistea ta!

Sa-mi traiesti si sa fii sanatoasa!

Te pup si te iubesc enorm :*

Urca-te in tren si pleaca!

       Se zice ca in viata trenul v-a opri si in statia ta. La mine nu a oprit niciun tren. Poate ca nu mi-am construit gara inca. Poate ca nu am destul carbune ca sa pun in locomotiva. Poate... ca nu e momentul. Dar in schimb, trenul a oprit in alta gara. In gara numita "Viata Giorgianei". Trenul asteapta. Usile sunt larg deschise. Este un tren "Orient Express"  cu toate conditiile si circula prin toata lumea. Este un tren imaginar, ca o umbra care v-a fi permanent cu tine oriunde vei fi tu. Fa-ti bagajele si du-te in lume. Opreste-te acolo unde vei crede tu ca trebuie sa te opresti. 
Trenul doar o data in viata ajunge in gara ta. Vine tocmai cand te astepti mai putin, atunci cand cazi si nu vrei sa te mai ridici, atunci cand renunti la tot, cand iti pui banala intrebare "De ce tocmai eu?" ei, atunci apare trenul si te duce oriunde vrei tu. Si la tine a venit. Te asteapta in gara, pufaind nerabdator.

       Giorgiana, fii fericita! Fii de trei ori fericita!
In primul rand, o sa ai linistea de care ai tu nevoie. In al doilea rand urmezi o facultate de viitor si aici sansele sa pleci in strainatate sunt de 90%, pentru tine. In al treilea rand, Dumnezeu ti-a dat un baiat de nota 10. Un baiat cu care poti sa fac o casa buna, linistita si fericita. Asa cum iti doresti tu. Si ai sa faci, iti garantez eu.
In concluzie.... Urca-te in tren si pleaca!

       Ma bucur pentru tine. Si stii foarte bine ca eu ma hranesc din fericirea altora si sincer, ma face si pe mine mai optimista si sa lupt mai mult pentru mine, pentru viitorul meu si pentru sufletul meu.

Elegie

Octavian Paler

Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vîntul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i decalrăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cît mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.

Fotografii II

Daca v-au placut pozele facute de mine, arunca un ochi si AICI

Si am actualizat albumul Portrete si The best picture


Nepotica mea va saluta si va pupa!



Mari batai de cap am avut cu Anemarie. Am imbracat-o superb. Am vorbit cu ea "Anemarie, mergem in Iore, facem poze de revista", "Da Marina, facem multteee poze"
Bun.... Si cand colo in Iore pe la 2 jumate 3 erau sute de oameni. Copilului i s-a facut rusine si n-a mai vrut sa faca poze... Uite cine mi-a stricat mie dupa amiaza :( Dar oricum, cateva poze am reusit sa fac. Putine, dar bune. Dupa parerea mea :)

Fotografii I

Ieri, dupa ore, am tras o fuga prin Ior. E atat de frumos, acum, toamna, in parc....

Arunca un ochi AICI

Iar aici sunt cele mai bune poze facute de mine.

Sunt incepatoare, stiu :)
Of, de-as avea un aparat foto doar al meu ........ ce bine ar fii!


V-am pupat!

O zi placuta in continuare

N-ai cum sa-i vorbesti vietii

Sunt obisnuita cu sentimentul singuratatii. Nu ma mai sperie nimic.
Mergi incet, cu capul in jos, scarbit si plin de sila. Nu-ti mai convine nimic. Nimeni nu te mai face fericit. Interesul oamenilor e sa te faca sa suferi. Sa bage cutitul mai rau in inima. Sa-l invarte de doua ori si sa-ti rada in nas. Sa iti intoarca spatele razand. Si tu, apoi, sa te ridici si sa mergi din nou inainte. Pentru ca "viata" nu te asteapta. Ea se scurge ca nisipul intr-o clepsidra. Nu te lasa sa-ti mai legi din nou sireturile. Mergi cu ele desfacute, te impiedici, dar mergi inainte. Asta e cel mai important. Lovit, batut, injunghiat, scarbit, ranit, tu tot inainte mergi. Oricum, nimanui nu-i pasa de tine. Sau de mine.

Fiecare iubeste in felul lui. Unii nu inteleg iubirea altora. Altii o iau ca pe o dusmanie. Altii pur si simplu nu o vad. Eu, nu o simt. Dar merg inainte. Am doar 20 de an si mi-e groaza de "viitor".
N-ai cum sa te bati cu viata. N-ai cum s-o opresti. N-ai cum sa-i zici " cucoana, stai o clipa sa-ti vorbesc". In niciun fel si chip. Ea te ignora. Si te duce spre moarte.

E trist. Dar orgoliul e mare. Capu` sus si privirea inainte. Lovit, ranit, trist, sictirit, mergi inainte. Devin-o o piatra. Fara sentimente si fara regrete. Sau devin-o un om mult mai bun, dar pregateste-te de mult mai multa suferinta!

Viata merge inainte!

Am renuntat

Nu ma mai duc la munca. Ieri mi-a fost rau. Am zis ca decat sa ajung in spital cu perfuzii, mai bine renunt acum, cat mai pot. De la 50 si cv de kg am ajuns la 47. Deci stres, oboseala, suparari. Toate si-au spus cuvantul. Sunt un cadavru! Ma mir cum de mai pot sa mai merg si nu cad pur si simplu pe strada! Mi-e groaza.

Consider ca aceasta meserie nu e de mine. Cere mult efort fizic, si drept dovada eu nu pot. Cu toate ca stateam jos 8 ore, dar concentrarea si rapiditatea m-au doborat. Nu sunt o masinarie. Pur si simplu nu mai puteam ridica capul de jos. Nu mai vedeam nimic. Nu mai pot!

Mestera imi zisese sa stau cateva zile sa-mi revin. Dar nu mai pot.
Mi-e groaza cand am sa vorbesc cu sefu. Am sunat ieri de n ori dar avea ambele telefoane inchise.
Ah, si diseara iar sa sun.. Ce sa-i zic? M-o intelege? OF.

Ieri vorbisem cu un tip sa ma angajeze. Dar trebuia sa stiu photoshopul si engleza la perfectie. Ciu ciu! Si aici viitorul suna super bine. Dar eu nu am timp sa invat acum engleza si photoshopul. Si plus de asta am un calculator praf. Mai rau ca o rasnita face... ca de' dragul meu unchi cam imi pune in unitate toate resturile lui. Dar fie. Mai tre sa zic ceva? sunt la mana lui, pana imi voi permite sa-mi iau eu un laptop. Dar pana atunci ciocu mic.

Arde camasa pe mine. Am nevoie urgenta de un job. Nici eu nu stiu ce fel de job. Pur si simplu nu stiu ce e de mine, la ce pot face fata, la ce ma pricep mai bine.
Doamne ce bine era la scoala... Aolo........ era SUPERB!

Zi de zi iau bestjobu la puricat, anuntul telefonic, anuntul de la a la z...Mortii lor! Te pisi pe ele ca daca nu ai pile iti da cu flit!
Cu o pila la hofigal sau chiar cu doua nici pana in acest moment n-am primit niciun telefon.

Dar....... ce sa facem?!
Citisem o stire cum ca 7 persoane se bat pentru un singur post!
Clar o sa-mi gasesc eu job, neavand nicio experienta, la pastele cailor!

Daca stie cineva, la o redactie, la un ziar, ca tehnoredactor... sa-mi dea un mesaj.
Sa nu zic c-am facut Cursul ECDL degeaba. Ca la competente digitale nu m-a ajutat deloc!

Concluzie : O viata de cacat! Fara sprijin. Toti sa te exploateze, toti sa-ti ceara si sa-si faca planuri cu salariul tau, si cand zici ca nu te mai duci pentru CA TI-E RAU, nu mai au ce discuta cu tine. De aceea imi bag ce nu am in ea de viata si n-am incotro, tre sa merg inainte!

Paaaa

Dupa o saptamana de munca...

Zi de zi ma trezeam la 4 si jumatate. La 6 fara 15 plecam. O munca cu adevarat grea. Eu nu am lucrat niciodata pe nicaieri. Nu m-am trezit niciodata atat de devreme si niciodata nu am lucrat la foc continuu. Ce-i drept, la practica lucram mult, dar pana la 12. Acum tre sa stau pana la 3 jumate sau chiar la 4 jumate. Ajung la 5 jumate. Scoala? Nu mai am timp. Cand ies de la metrou, hop colegii ies de la ore... Saptamana asta ma asteapta 2 lucrari, o ascultate si un referat. Deja sunt paralela cu scoala. Nu mai am timp nici sa imi scriu lectiile, da pai sa mai si scriu ceva intr-o lucrare. E al naibii de greu. Ori munca, ori scoala.

Scoala? ha. Pur si simplu copilarie, naivitate, distractie, rasete, barfa, rautate.
Munca? of. Multa munca, concentrare, ameteli, nervi, injuraturi, colectiv... cu 4 clase, in rest? OBOSEALA. E GROAZNIC.

M-am saturat. Vineri abia am ajuns acasa. Abia ma mai tineam pe picioare. Din cauza oboselii. Deja imi vine sa dau un pas inapoi si sa renunt, dar daca renunt... unde ma duc? cine ma mai angajeaza? cine-mi da bani? CINE?!
Daca nu era Marenca si mai ales tatal ei, eu nici pana in ziua de azi nu aveam loc de munca. Tocmai de accea vrea sa le multumesc inca o data. Dar sincer, meseria asta nu e de mine. Pur si simplu nu e de mine. Nu fac fata normei.

La noul job insemnez piese, pun panza pe capute, pun bentita pe vipusca, si in caz ca nu ai de munca, te duci si cosi, tai ate, lipesti, tai fermoare. Intr-un cuvant, de fapt mai multe :) Lucrez intr-o fabrica de incaltaminte. Deci clar e moarte curata. Pentru mine cel putin, da, este!

Viitorul promis suna extraordinar de bine. Dar ca sa ajung "sus" trebuie sa lucrez minim jumatate de an. Deci eu deja dupa o sapt. vreau sa renunt, dar sa mai raman jumatate de an?
Greu, foarte greu!

Unde in alta parte sa ma duc?! Ce sa fac? Nu am nicio experienta. Cine ma angajeaza pe mine?! NIMENI!!!!! De accea sunt nevoita sa raman aici. Pana o sa cad de tot si n-o sa ma mai ridic. Bine ar fii!

Si ca sa va zic ceva... din cauza mea 55 de cizme s-au dus dracului!!! Din cate am inteles eu, le-au vandut, dar daca nu le accepta cumparatorul, ramane cu ele... cine le platea? EU! de unde bani? spargeam o banca! :))
Dar acum la noul model, nu am probleme. Am mult de insemnat dar piesele sunt simple. Slava cerului. Sunt 9 mii de adidasi si 3 mii si ceva de adidasi pentru copii unde aici trebuie absolut toate piesele insemnate. Am o colega OK. De varsta mea. Anu 2 la jurnalism. Dar din pacate eu nu pot sa lucrez asa de repede ca si ea. Si cred ca lucrul asta pe ea o supara. Asta-i viata, n-am ce face... Dupa o saptamana nu pot sa fiu masinarie. Si daca sefu vrea totul PERFECT atunci sa cumpere masinarii de insemnat toate piesele. Dar fie, ce mai conteaza?

Maine din nou la munca. Deja ma ia durerea de cap. Daca si saptamana asta ma simt rau si nu fac fata, renunt! Nu are rost!!! Sa vedem ce-mi rezerva viitorul.

Sa speram ca o sa fie bine!

V-am pupat! Si fiti fericiti!

Gata copilaria! La munca cu tine!!!!

Sunt momente in viata cand pur si simplu ma trezesc de dimineata si vad ca sunt singura. Doar eu si cu mine. Uitandu-ma intr-o oglinda sparta de atatea blesteme si de atatea farmece. Plina de scarba ma spal pe dinti si pe fata si ma duc inapoi in camera. Intr-o camera aglomerata. O camera ca oricare alta dar cu multe amintiri. Multe. A-si considera-o cea mai buna prietena a mea. Nu m-a tradat, nu mi-a spus secretele, nu a ras de mine cand plangeam, cand tipam si cand ma rugam la unicul tablou - la tata - sa ma apere de rele si sa ma ocroteasca, sa fie alaturi de mine si sa ma ajute atunci cand imi e greu. De fiecare data el a avut grija de mine. Si-i multumesc! Coltul unde sunt icoanele. Coltul unde trosneste mobila mereu si mereu, semn ca e cineva prezent si ca "ma vede". Semn ca probabil ingerasii si tata sunt cu mine. Si lucru asta nu ma sperie, ci ma face sa zambesc trist si sa-mi zic in gand " tata, tata, tot aici esti".
Au venit zilele rele. Zilele in care nu ma mai pot considera un copil. Zilele in care dis de dimineata caut in ziar la "Oferte serivici" sau pe Bestjob.ro un loc de munca. Unul full time. Dar nu gasesc nimic. Caut "operator pc" si vad ca pentru un post, doar unul. ATAT. Vad ca sunt 15.453 de CV-uri aplicate. Nu-mi vine sa cred. Caut si caut. Lucrator comercial, operator chimist, tehnician chimist, ambalator, caut si nu gasesc nimic. Trimit cv-uri peste cv-uri si niciun telefon. Apelez la "pile". Nici ele nu mai sunt in stare sa ma ajute, sa ma scoata din cacatul asta numit Viata. Nici ele nu ma ajuta, nu-mi da un loc de munca ca sa imi iau si eu ce am nevoie. Nici ele. Cine sa ma ajute?!
Video-chat si masaj erotic. Atat. Sa se duca cine-o vrea. Eu nu accept asa ceva, nici nu concep asa ceva, nici nu vreau sa aud de asa ceva!
Stau ore in sir navigand pe internet in speranta ca voi gasi un loc de munca, ca voi da telefon si-mi va zice " maine vii la interviu" dar nici macar atat nu gasesc.
Unde sa ma mai duc, cu cine sa vorbesc? Cu mine si atat.
Nici bani de-o guma nu mai am. Sunt pur si simplu scarbita de viata asta plina de cacat. Exact. Scarbita.
Zi de zi aceasi viata.
Nu tu facultate, nu tu servici. Stau acasa. E groaznic. Sa nu-ti permiti sa-ti cumperi nicio carte. Sau, sa ai norocul sa ai o sora si sa-ti dea 30 de lei sa-ti iei o carte de Herta Muller ( momentan e o promisiune.) .

Asta e viata. N-am arme cu care sa lupt momentan. Astept un loc de munca, bani si apoi sa incep sa lupt. Pentru ca banii sunt armele permise intr-o asemenea lupta. Si daca n-ai, te ascunzi sub un morman de pamant. Care, poate, iti va fi mormant sau doar o ascunzatoare.
Astept. Si iar astept. Sanatate sa am. Ca forta ca sa lupt cu viata am!

15 septembrie 1966

Era o zi minunata afara. Era cald si frumos. Soarele ii zambea si-l indemna sa mearga pe drumul numit VIATA! Era mic, mic rau. Mic si blond. Par, sprancene, puf, totul blond. Era asa de dragut.
15 Septembrie 1966. Se nascuse EL. Tata.
Azi, 15 septembrie 2010. Trebuia sa-i zic LA multi ani, sa-l pup, sa-i urez multa sanatate si sa-l imbratisez, sa-l tin pentru cateva secunde in brate. Sa-l simt. Sa-i simt inimioara cum bate. Respiratia. Sa ma mangaie pe crestetul capului si sa-mi multumeasca. Sa ma pupe si el. Sa ma zgarie cu mustata lui. Sa ma enerveze un pic si apoi sa ne ciondanim chiar de ziua lui. Trebuia sa fie aici. Dar acum camera e goala. E doar el intr-un tablou. Chiar deasupra monitorului. Sta si zambeste. Are o privire si un zambet de parca ar fi vrut sa zica ceva de genu " bai, dar prostuta mai esti tu". Si chiar sunt. Stiu ca trupul lui e la 2m sub pamant. In cimitirul Herastrau. Unde nu putrezeste nimeni. Acolo bunica lui - pe care a iubit-o enorm - e intreaga. Nimic nu a putrezit, nici unghii, nici sprancene si nici mani, picioare - oare e un blestem sau doar solul e de vina?
Poate si el va ramane intreg! Dar ce mai conteaza?
El e in sufletul meu, in privirea mea, in gandirea mea si in tot ceea ce sunt eu. Sangele lui curge prin mine, in creier, inima, maini, picioare, in tot! El e pretutindeni. Si mie mi-e dor de el. Aiurea! Ma plang degeaba. El e aici si sunt fericita! Zi de zi alaturi de mine!
Exista o stea pe cer foarte stralucitoare. Acea stea ma urmareste in fiecare seara. Ma pazeste de oamenii rai. Drumul de la Ozana pana acasa. 5 minute. Doar blocurile o ascund. Ea incearca din rasputeri sa imi iasa in fata. Si acolo pe stea, sta tata cu vodka si carpatiul si ma urmareste. Sa ajung bine acasa. Sa nu mi se intample nimic. Si reuseste de fiecare data.
Dar oricum el e pretutindeni.
Stiu ca e suparat pe mine. Si doar eu stiu de ce :( . Iti promit ca am sa ma las de fumat. Trebuie! Incerc! Ai sa vezi tu!


Te iubesc mult si La multi ani!!!!!

E pentru tine !


Praf In Ochi - Sa Ma Lasi Sa Te Astept
Asculta mai multe audio muzica




Kreuzet - Prea Devreme (Produsa de Kreuzet - Midiots) (www. midiots. com)
Asculta mai multe audio muzica

Guess Who - Unu Altu

Guess Who - Unu Altu [Official Video]
Vezi mai multe video din muzica

Am luat bacul si tot trista sunt !

Am luat bacul! Deci nu`mi vine sa cred... Deja ma gandeam... sunt inscrisa la postliceala, deci studiile le continui ... apoi... da, ma duc la munca.. am vorbit, astept doar telefonul. Pensia de urmas nu o mai iau, daca tot imi face carte de munca...am zis sa renunt. mare cacat 3mil jumate... si viitorul meu suna bine... munca=bani. bani=meditatii. meditatii=matematica. Si la vara imi storceam creierii cu matematica. Eram convinsa ca asa o sa fie. Planul A era ok. Bun... se zice ca intotdeauna trebuie sa existe un plan B. Eu nu mi-l facusem deloc... Acum ca am aflat ca am luat bacu.. stau si caut planul B.. de unde dracu sa-l iau, ce sa fac, unde sa ma duc, la ce facultate... de munca, tot trebuie sa ma duc, ca de' nu`s doua salarii in casa, ca sa ma tina in facultate. M-am obisnuit cu ideea. Ideea cu facultatea nu prea imi surade.. undeva la ID sau FF dar sa fie autorizata si acreditata... pana mea!
Azi eram extraordinar de revoltata si de suparata si injuram si fumam la greu ( ca niciodata )
In vara picasem la medie. am zis sa dau la romana ca de'.. cica se invata mai usor.. canci! eu daca nu citesc cartea, eu nu inteleg nimic. ce-i drept am stat si am citit nuvela Moara cu noroc pentru ca stiam ca asta o sa pice ( si sa va zic logica Claudiei E. in cursul anului sc au aparut 3 modele. la un model era basmul cult - asta a picat la bac prima sesiune, la al doilea model s-a dat la olimpiada de romana.. si logic, ce sa ramana? modelul 3. Nuvela .... si am zis ca na' poate au dreptate, am stat si in fiecare zi citeam moara cu noroc - si asta chiar mi-a placut. de aia am citit-o... dar logica mea. anu trecut a picat Ultima noapte de dragoste....... si in a doua sesiune caracterizarea pers. principal din Ultima noapte... anu asta a cazut caracterizarea pers. princ. din basmul cult - harap alb, acum logic ar pica demonstratia.. si uite asa am tocit si H.A... dar am avut un noroc imens. )
Eu la romana am scris totul. M-am corectat dupa baremul alora din minister. stiam sigur ca nota 8 o am asigurata... si cand sa vad ca doar 6.55... cum mama masii doar atat?! imposibil. am facut gura un pic le-am injurat pe presedintele pzdii si pe o proasta-idioata-cretina care domne' suntem prosti ca n-am luat bacu... in fine... si i-am spus si dnei directoare ca e imposibil. Am scris urat. da.. f urat... dar nu poate sa-mi scada atat de mult.
si drept dovada, eu aveam dreptate. acum mi-a dat 7.95
ei si de la nota asta alti draci, alte injuraturi si alt stres.
initial eu calculasem ca-mi trebuie 8 in cap ca sa imi iasa media 6. dar uitasem de cele 20 de sutimi de la matematica ( marea mea iubire! si nu glumesc :P ) si cu nota de 7.95 eu am promovat. mi-a iesit 6,05. nu conteaza cat. eu ma multumesc si cu putin. eu sa fiu sanatoasa!

Deci am luat bacu!

Imi pare rau pentru NAf care sigur aici e o manarie sau ce gatu masii o fi.
A FOST SINGURA DIN CLASA CARE A INVATAT SI CARE TOATA VACANTA A FACUT VARIANTE. 70 DE VARIANTE SINGURA SINGURICA, NICI LA SC NU AM FACUT 70. DECI CLAR A INVATAT....
SI EA A FOST CENTRU DE INFORMATII LA BAC. TOTI. MINUS CU MINUS, PLUS CU PLUS, REACTIE CU REACTIE AU COPIAT DUPA EA! CUM SA IA EA NOTA 4.25 SI CELALALTE FETE CARE AU COPIAT, AU LUCRARE XEROX AU LUAT 5.20,5.40 ..... CUM ?! SI LA CONTESTATIE TOT ATAT I-A LASAT! NU VI SE PARE FFFFFF CIUDAT?! AICI NU MAI E VB DE GHINION, CLAR NU. E VORBA DE MANARIE, DE PLM NICI NU STIU CE SA MAI CRED!
culmea, stii ca invata, si cat invata, si vin altele care nici macar nu trebuiau promovate si nici sa intre in bac, si vin cu replici gen " am stat in fata portii, am spart seminte, am baut si n-am facut nimic" sau " ce fata, sa-mi stric eu vacanta pentru un bac?" si Claudia pana si la tara, unde s-a dus sa se relaxeze, sa-si incarce bateriile, tot a facut 10 variante... cum vine asta?
PROST SA FII, NOROC SA AI !

sunt si fericita si trista. sau mai degraba trista. trista pentru ca nu stiu ce sa fac.. incotro sa o iau. trista pentru ca exista atata rautate. daca nu ai bani esti prost. daca dadeam si noi 10 mil cum au dat aia din lic ala particular, luam si noi fara probleme. dar noi nu am dat ca nu aveam de unde si am zis ca SCOALA e SCOALA. unde sunt promovati cei care sunt in stare sa ia nota 5. nu cei de 2-3 care au promovat ca sa tina liceul, sa nu se desfiinteze, sau ca sunt prea tarfe si ca au clontul mare. nu. dar se pare ca prostii sunt promovati si cu note mai mari decat cei care iau note pe merit! si asta e vina excusiv a profesorilor! astia nu se mai numesc profesori!
Un profesor este acela care dintr-un elev slab scoate unul bun. Si cand termina elevul liceul, sa nu-l vada maturator, desfunzator de canale sau vanzator la butic, ci undeva mai sus.
Profesorul ala adevarat, nu se uita la fluturas, el in timpul ala sta si invata elevul. Intradevar, si profesorul trebuie sa fie motivat. dar 99%din ei, care cica sunt profesori, vin doar ca sa-si ia banii, si pentru ca au multe vacante!!!! nu-i panica.. isi ia elevul cartea, are media 7 si nu-l mai vezi la ochi din luna noiembrie pana la festivitatea de absolvire! Asta da prof frate! si normal. dar plm.. mi-e scarba!
Ii multumesc lui Dumnezeu si tatalui meu, ca am scapat cu bine din cusca asta cu lei!
a.. din cei 1% profi care intradevar sunt PROFI. voiam sa va zic ca am dat si eu peste cativa. pot sa-i numar pe degetele de la o mana. dar sunt fericita ca i-am gasit. si lor le multumesc pentru tot!


Hai ca deja v-ati plictisit. si eu sunt f obosita.
si n-am timp nici de odihna. trebuie sa plec. ne auzim maine. sau la telefon.

...

A venit toamna, ploua, e racoare, totu-i trist. Dar e frumos. Ador vremea asta. E asa linistitoare, poti sa-ti aduni toate gandurile, nu te deranjeaza nimeni. Esti doar tu si cu tine.
Povesti... de adormit copiii.

Giorgiana a fost ceruta in casatorie. La vara se marita. Toata lumea e fericita, bineinteles ca e fericita ca se marita, dar fericita ca domne' se vor imbraca elegant. Eu urasc chestia asta. Bineinteles ca pe invitatie o sa scrie " Interzis blugii, tenesii si tricoul" ...DA, chiar asa o sa scrie... Ce-o sa ma fac eu? De fapt, si eu si Victor?
Chiar vorbeam cu el, ca la nunta noastra ( cine stie cand)o sa intezicem sa vina imbracati elegant.
Hai ca aberam deja dar macar sa visam ne permitem.

Eu trebuie sa plec si scriu pe blog. Daca acum mi-a venit inspiratia... De fapt e chestia aia care te impinge sa scrii... nu stiu... aa de fapt stiu E URAT AFARA! si cand e urat si trist, atunci ma simt eu bine.:) asa sunt eu.
Guns N'Roses - Don't Cry urla in boxe.

Am plecat.
PS: am scris totul la romana... sa vedem daca e bine. cu siguranta 2 pct o sa-mi scada pentru ca am scris ingrozitor de urat. cel mai urat.


Am plecat ca ma injura Claudia!

Este in puterea ta

Este in puterea ta | Empower.ro from Ionut Ciurea on Vimeo.

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor
De Mihai Eminescu

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.

Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

Nimic, nici chiar speranta...

Nimic, nici chiar speranţa…
de Alexandru Macedonski

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă…
Departe laşi în urmă al visurilor rai…
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!

Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte…
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!

Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!…
Şi poate ca să fie orice după mormânt
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume

Noi aripi, — nou avânt!

La multi ani mamico!

hmm... se pare ca azi e 17 iulie 2010... a da... ce tare!
e ziua mamei mele...
da, implineste 43 de ani... ce tinerica e :)

La multi ani mamico!
Sa fii sanatoasa, asta conteaza cel mai mult.
Sa fii fericita!
Si... te iubesc :)


PS: n-am "talent" la scris :D... si ce conteaza?! oricum ea nu stie ca am blog :) si ce bine`mi pare :P
PS2: LA MULTI ANI ADELINAAA!!!!

La multi ani "mandro" >:)

La Multi Ani ! Esti o fiinta atat de draguta, politicoasa, frumoasa, sincera, spirituala si unica pe aceasta lume. Primeste urarile mele de bine si acesta minciuni nevinovate.

sau

Lovi-te-ar cu putere cel mai mare noroc din lume si cel mai mare sac cu bani si crapa-s-ar butoiu' cu sanatate deasupra ta. La Multi Ani !

sau

Lucrurile mici pe care le facem si le spunem au mare importanta in timp ce noi ne urmam calea. Un gest frumos poate sa ia povara umerilor obositi pe drum. O vorba buna poate indulci inima precum o ploaie de vara peste florile insetate. Cata bucurie tasneste deodata din lucrurile mici si simple, deci simplu, dar din suflet LA MULTI ANI!

Dar ce atatea mesaje de pe net!!!
Eu, Marina, vreau sa-ti urez un calduros LA MULTI ANI !
Sa-mi traiesti - ah sunt atat de egoista!!!
Sa fii sanatoasa - e cel mai important lucru, nu ?!
Sa ai mult noroc - la cate bilete de Loto bagi, ai nevoie de noroc, asa`i ?
Sa fi iubita - ai multi admiratori(Dan, vecinu` de la patru, un Daniel :P etc.etc.etc.) dar tot nu`ti convine... il vrei pe George Clooney?! a nu, asta i`l facem cadou dirigai :)) atunci care?
Sa ti se indeplineasca toate visele - bineinteles, stiu eu care, "Alege destinatia"...;si alea nebunatice ...:)) ... bai pisicutzo... toate visele sa ti se indeplineasca, toate!!! dar cu rabdare si fii cu ochii`n patru :P
Sa iti traiasca parintii - logic, taicatu e the best!
Si fii fericita, in curand - maxim o luna - devii matusica... ai sa vezi tu cum e :) si ai si noroc - nu stau cu tine`n casa ca sa auzi plansetele cacaciosului sau cacacioasei...

Deci, facand o concluzie vreau sa-ti urez un simplu si sincer LA MULTI ANI...

Asta e un PS: azi, cand o sa bei, te rog, da cateva pahare pe gat gandindu-te la mine! Orice, crema de wisky, bere, vin rosu demidulce, tuica, palinca, orice pisi, o sa ma imbat si eu odata cu tine!


HAI LA MULTI ANI!


(tre sa facem o sedinta foto urgenta, au cam "expirat" pozele :) )

Panica s-a instalat...

Deci nu pot sa invat deloc...
Nu pot sa retin nimic.
Ma ia somnul grav cand citesc vrun comentariu. De ce?
Nu ma pot concentra..
Simt ca innebunesc...
Tre sa scot la romana 8`ul !!!!

Cu ochii inchisi as fi vrut sa dau la chimie, dar aici nu pot, chiar nu pot, sa iau nota 8... si stiti de ce?! Pentru ca la chimie nu exista carti cu problemele rezolvate... Aici faci cum crezi tu ca e bine... aplici formula, dar daca nu stii sa faci inmultiri cu virgula, sau sa pui unde trebuie X`ul in regula de 3 simpla... sau ca din 3 reactii sa scazi, sa aduni, sa inmultesti cu -2,1 etc. ca sa-ti dea o simpla reactie... apoi sa faci acelasi lucru cu entalpiile de formare... sau sa lucrezi pe reactie... se duce totu pe apa sambetei...
daca aveam macar rezultatele problemelor... dadeam bacu` la chimie...dar din pacate nu pot.

Eu nu inteleg nimic din comentariu ala daca n-am citit cartea...
si culmea... sa ma apuc acum sa citesc cartile astea... nici gand, nu am timp...

Ah... deja s-a instalat panica... ce ma fac eu?! de unde scot 8`ul ...
simt ca innebunesc! mi-e fricaaa....
Nu mai vreau nimic...nimic...

Melancolie

"Melancolie" de Paul Verlaine

Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă!

Nimic nu mai vreau
Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău.
Ce tristă poveste!

Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!

Cica...

Cica ar fi trebuit sa ma apuc de invatat...
Cica trebuie sa inchid pc`ul si sa iau comentariile la romana, textele argumentative si sa le toc...
Dar nu am niciun chef... absolut niciun chef...
Vremea e de vina...
Asa-i si sufletul meu... trist, plictisit, urat, plangacios...
Oricum nimanui nu-i pasa de mine... oricum fac ce vreau, deci azi pot sa beau pana ma pis pe mine, sa fumez pana imi usuc plamanii, sa iau un pumn de pastile... sa fac ce vreau...
Oricum totu' s-a dus la dracu... vise, sperante, totul...
Azi am sa dorm... toata ziua... muzica si somn. Nu ma cauta! Incearca sa ma uiti!

Piano

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin...

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri...

George Bacovia- Piano

Grasu XXL ft. Guess Who - Azi Nu

"Amintirile sunt icoanele timpului pierdut."

"O viaţă frumoasă, plină de multe bucurii. Baftă multă la bac, Marina. Profa de mate-Adina Vasilică "

"Mult succes si multe impliniri, Diriga"

"Iubita mea Marina, anii petrecuti langa tine si langa celalalte colege (grupul vesel) cred, de fapt nu cred, au fost cei mai frumosi ani, "But just don't care" glumesc bineinteles. Te iubesc betiva mea. Multe pahare sa ai la activ, bafta in viata si noroc la bac." Claudia Naf-Naf

"Vreau sa iti urez tot ce e mai bun in viata, mult succes, noroc si fericire. De cand ne-am cunoscut m-ai facut sa-mi dau seama de multe lucruri bune. Iti multumesc pentru tot. Te pup si nu o sa te uit niciodata". Elena I.

"Mult succes la bac, sa ai noroc in viata si tot ce iti doresti sa ai parte.Sa fi fericita si sa ti se indeplineasca toate visele." Te pup Claudia♥

"Iti doresc mult noroc, mult succes la bac, dar in special la examenele vietii, sa treci cu brio peste toate!Stiu ca esti o persoana puternica! Succes, urmasa ta, Monica 12E.! Pupic"

SI EU VREAU SA VA MULTUMESC PENTRU TOT CEEA CE ATI FACUT PENTRU MINE.
voi ati fost omuletii aia mici cu care mi-am petrecut fiecare secunda. voi mi-ati dat putere atunci cand am lasat garda jos. voi m-ati facut sa zambesc atunci cand eram trista.
"Vreau sa va multumesc pentru tot! Pentru fiecare zambet si lacrima, pentru fiecare pahar si sticla... si pentru ca mi-ati facut viata mai frumoasa!" ( nu pot sa ma despart de statusul asta )

Si vreau sa-i multumesc in special doamnei diriginte, care, a fost mai mult decat o diriginta, a fost si o sa fie o prietena si o mama. Vreau sa-i multumesc pentru toate "secretele" vietii. Sfaturile sunt impietrite in suflet. Acolo vor ramane. Si bineinteles in ceea ce o sa fac eu pe parcursul vietii... Ati fost piatra de temelie din viata mea. De aici pornesc. Acum m-am urcat intr-un tren. Am in bagaj sfaturile, "smecheriile", zambetele, ambitia, si cel mai de pret-invatatura. Le voi pastra cu sfintenie. Cand o sa-mi fie greu, am sa deschid valiza si am sa ma uit la aceasta icoana. am sa ridic fruntea si am sa merg mai departe.

Si as mai vrea sa-i multumesc cuiva. O persoana deosebita. O persoana care merita tot respectul din lume. Este profa de matematica.
Multi nu vad sau nu vor sa vada adevaratul om din spatele acestei meserii. unii nu stiu sa aprecieze si sa pretuiasca ceea ce le ofera.
Intotdeauna am mers pe premiza ca "un profesor exigent este un profesor adevarat". se pare ca acest mit s-a spulberat.
Vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati facut viata mult mai frumoasa. Nu am sa uit NICIODATA orele de matematica. NICIODATAAA. nu am cum sa le uit. s-au transformat intr-o icoana. e un lucru sfant.
toate orele au fost superbe. prin "agitatia" mea, eu imi linisteam sufletul. eram ca un vulcan. erupeam la fiecare ora de matematica, prin zambete, glume, si prin toate exercitiile.

Un om care tace si face este un om care construieste multe in viata lui si in viata altora.

Si sa nu`l uitam pe profu de romana. El a fost singurul care mi-a transmis microbul literaturii. SINGURUL OMULET!!! Si lui vreau sa-i multumesc( da, da, da stiu ca nu-ti place) pentru tot. Fii mandru!!! Si tu mi-ai aratat o cale. Poate cea mai frumoasa cale. Calea spre stele, luna, soare... spre literatura, spre toate minunile lumii. Iti multumesc!!!

Folosindu-se de experienţa căpătată de ambele părţi ale baricadei, Pennac, el însuşi, un elev cu rezultate slabe, susţine cu tărie ca profesorii trebuie să investească mai multă dragoste în munca lor pentru a trezi interesul acestor "cazuri irecuperabile".



"Amintirile sunt icoanele timpului pierdut." Mircea Eliade - Romanul Adolescentului Miop

AM O STEA. O STEA STRALUCITOARE. ACOLO, STA CINEVA SI RADE IN HOHOTE. ESTE UN PERSONAJ DIN VIATA MEA. ESTE TATAL MEU. EL, DOAR EL... ESTE MANDRU DE MINE. ESTE FERICIT. STIU SIGUR CA SE DUCE ACUM SI IA O STICLA SAU CHIAR MAI MULTE DE VOTKA SI MULTE PACHETE DE TIGARI. SE CINSTESTE CU RUDELE SI PRIETENII LUI. ACOLO. I-A INVITAT PE STEAUA LUI. RADE, E FERICIT.! MA IUBESTE!
FII FERICIT TATA!!! AI DE CE!
SA FII FERICIT SI ATUNCI CAND O SA GRESESC. SI STII DE CE? PENTRU CA O FAC DIN NAIVITATE, PROSTIE, SI... PENTRU CA FIECARE OM GRESESTE. DAR TU TREBUIE SA FII FERICIT.
TE IUBESC MULT, TATICULE!!!

Aici sunteti voi !!!

Si-am sa plec...

Timpul se scurge usor. nu pot sa-l opresc. imi e foarte greu. totul se va sfarsi. acum, in maxim doua luni. atat. nu o sa mai pot sa spun "doamna diriginta" pentru ca nu-mi mai apartine. o sa-i spun doar din obisnuinta. nu o sa mai fim "fetele ei" ci doar "foste eleve" . nu o sa mai sta in banca aia asa cum am stat pana acum. acum poate sa stea cine vrea, poate s-o mazgaleasca, poate s-o rupa, poate s-o arunce pe geam pentru ca nu mai e a mea. sala 15 o sa ne duca lipsa. geamurile, florile, usa.. totul. o sa fie si ea trista, o sa plecam definitiv. suntem pe punctul de a ne lua catrafusele si a pleca in lume. e foarte, foarte aiurea, sa stii ca tre sa pleci, dupa 5 ani... sa ridici capu' si sa zici "gata si cu scoala". foarte trist. o sa-mi fie dor de orele de matematica. clar. si de orele dirigintei. atat. nu mai zic nimic. deja m-am intristat foarte tare.

trebuie sa fac si acest pas, trebuie, nu pot sa raman o vesnicie intr-o familie, asa cum nimeni nu ramane in adevarata familie - de acasa, ...

fiecare pe drumul lui.

si pentru voi .

Asculta mai multe audio Muzica

Maksim Mrvica - Kolibre

Atentie, cad pereti!

Hai sa ma dau si eu mare :)
A aparut sora mea la tv.
Slava cerului ca nu a cazut pe ea peretele. Dumnezeu o iubeste :)

PS: nu semanam deloc, stiu !


http://www.primatv.ro/stiri-focus/atentie-cad-pereti.html

Ziua mea? Nu, e doar o iluzie !

S-ar zice ca azi este ziua mea ! Ca ar fi trebuit sa implinesc "frumoasa" varsta de 20 de ani ! Sigur azi e 08.05.2010 ? hmm... pare-mi-se ca este o zi absolut normala. Nu e nicio diferenta de ziua de ieri.... absolut niciuna. Singurul lucru frumos in viata mea este vremea. Uitati-va pe geam. E cald, frumos, pasarile canta. Restu e tacere.
Zic ca nu cred ca e ziua mea pentru ca toti membrii familiei sunt tristi, nu pentru ca ar fi murit cineva, ci pentru ca le-a murit speranta. Era o speranta mica dar foarte valoroasa. Nici nu le mai vine sa traiasca. Culmea, nici mie. Fara sprijin, fara prieteni, fara bani, fara "scoala"... e foarte trist. Si cica azi ar fi trebuit sa dau de baut, sa ma distrez cu prietenii, sa beau pana ma pis pe mine, sa urlu, sa cant "ca la 20 de ani". Dar nu se intampla nimic. Nu am nevoie de nimic, ma descurc si asa. Doar suferinta asta face parte din "calea spre mantuire". O iau ca atare.
Am sa raman in "carapacea" mea. Azi o sa ma izolez mai mult decat in restul zilelor. Azi nu vreau sa vorbesc despre filozofiile mele, despre nimic. Azi o sa imi petrec orele alaturi de carti. Doar astea mi-au mai ramas, povestile astea.

Vreau sa spun "La multi ani, Marina" ! si nu mai am nevoie de nimic !



La revedere.



Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Cine sunt?
Sunt un soare care apune
Poate o stea
fara de nume,
Cine sunt eu,
Cine imi spune?
Poate
sunt tot sau nimic
In lumea asta mare,
Ori sunt
un om ca orisicare,
Care se naste si moare.
Cine
sunt eu oare...

Vama - Cantec de gasit

Asculta mai multe audio Divertisment

Cantec de gasit

Alerg nebun
Si-mi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile
Din viata asta.

Tu poate oi fi
Ascunsa dupa vreun zor de zi
O lume-ntreaga sta intre noi
Dar am un cantec si-am sa cant
Pan’ ai s-auzi.

Am sa-i conving
Pe toti nebunii din viata mea
Sa cante pana cand sunetul
Va sparge si usa ta si-ai
Sa-ntelegi ca nu esti singura

Eu cant si nu ma opresc
Sa stii
Sunt doar jumate’ de om
Alerg
Sa ma topesc in tine si sa ma-ntregesc...

Alerg nebun
Imi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile din viata asta

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care

poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te

costa

nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

ai.



"Paradoxul zilelor noastre" - Octavian Paler

Ariciul din spatele blocului si "diriga cu pojar"

ha ha ha.... Stateam pe geamul de la balcon si vorbeam cu Claudia N. .... Ii povesteam de "diriga si pojarul"... Bineinteles ca era o pacaleala de 1 Aprilie. Intre timp ma uitam pe jos, am vazut cateva rame, se plimbau, sau eu mai stiu ce faceau ele... apoi vad o ditamai broasca. Cat timp am vorbit cu Naf naf nu i-am facut nimic broscutei. Dupa ce am terminat de povestit si palavragit pe la telefon, apare nepotica in camera. Bineinteles ca a vrut si ea sa stea pe geam sa priveasca printre crengutele inmugurite si inflorite de corcodus, stelele. Nu m-am putut abtine si i-am aratat broscuta sau broscoiul sau broasca imensa, cum vreti voi s-o numiti. Bun.... Incepe nepotica sa scuipe...( joaca de copil ). Aia nici ca se misca de acolo.... A ramas saraca fetita fara saliva pentru o broasca . Penibil. M-am gandit sa rup un carlig si sa-i dau bucatelele ca sa arunce in ea... De doua ori a aruncat ea pe langa, logic, si hai ca a treia oara sa arunc si eu... Ciu-ciu. Nici eu nu am nimerit. Si stau la parter, deci distanta e foarte mica... In fine... Apoi, am luat sticla de 1l jumate de apa. ( este pentru flori, sau mai bine zis, era ) ... Si incep sa arunc cu apa pe broasca... Hop. tzop-tzop. Arunc si eu si nepotica toata apa. Rasete si urlete. Imi era un pic jena, asa... nu de alta dar incepusera sa se aprinda luminile din blocul de vizavi. Dupa ce am terminat distractia, ne pregateam sa plecam, sa inchid geamul, sa trag perdeaua si directia bucatarie, baie si prin toata casa, ca sa ne jucam. O dau jos pe nepotica de pe scaunel si ma mai uit eu o data jos. Cand colo ghici ghicitoarea mea ce vad. UN ARICI. Mare, frumos, cu tzepii mari, la capat albiciosi. Sarea precum un iepuras. Du-te fuga in casa, strig-o pe mama, bunica, cumnat sa vina sa vada ariciul din spatele blocului. Pana cand au venit ei, ajunsese ariciul "meu" sub geamul urmatoarei urmatoarei camere. Vine cumnatamiu, se uita, zice ca e sobolan.. De unde... Apoi se strecoara si mama cu chiu cu vai si vede ariciul tocmai la doua camere distanta, pe la vecina... si ea s-a intrebat "oare nu e sobolan?" Nu, nu este. I-am povestit... Ne-am mai chiorat noi acolo, nu era deloc lumina... Intr-un final a intrat ariciul meu in gradina si acolo a ramas. Pe cuvant, nu am vazut in viata mea un arici. Stiam ca nu sta printre betoane ... Acum stau si imi pun intrebari ... de unde a iesit? Cine l-a adus? Cu ce se hraneste? Oare mai sunt si altii? Poate o sa-mi raspund la intrebare sambata sau in urmatorul weekend cand voi iesi in gradini sa fac ordine si "disciplina"...
aaa.. Si mor de ciuda ca nu l-am putut fotografia, ca bateriile de la aparat sunt puse la incarcat... ca de' atunci cand a iesit curcubeul am incercat sa fac poze, dar ciu-ciu baterii... Deci nici pe acel curcubeu nu am reusit sa-l fotografiez.. Din pacate. Dar cu siguranta o sa mai apara si alte curcubee. Sa-mi fie invatatura de minte, sa-mi pun bateriile la incarcat ori de cate ori e nevoie.

Asta-i povestea cu Ariciul.

Vreti sa stiti si povestea cu "diriga si pojarul"?
Nu o sa va zic. A fost o pacaleala de 1 Aprilie. Si atat.

"Rau, intuneric, frig."

"Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare


Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?


Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?


Da, dle. As incerca.


Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…


Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.



Raul e peste tot, nu-i asa? Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da


Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu L-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?


Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.


De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?


Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?


Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat. "

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

Nemuritorii

.....................................
Dimpotrivă, noi ne întâlnirăm
În eterul îngheţat, cu stele,
Noi cu ziua şi-ora o sfârşirăm,
Nu suntem masculi, bătrâni, femele...
Temerile şi păcatul vostru,
Crimele, plăcerea trecătoare
Teatru ni-s, întocmai ca sorii-n mişcare,
Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
Calm la încrâncenarea voastră privind,
Stelele-n rotirea lor calmă zărind,
Iarna stelară sorbind-o în piept,
Suntem amicii cei mai buni ai fiarei din cer de bazalt,
Rece ni-i traiul, statornic şi drept,
Rece ca aştrii râdem etern în înalt...

Nemuritorii - Harry Haller( Lupul de stepă de Hermann Hesse )

"Regret"

George Bacovia

---

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...