Zi de zi ma trezeam la 4 si jumatate. La 6 fara 15 plecam. O munca cu adevarat grea. Eu nu am lucrat niciodata pe nicaieri. Nu m-am trezit niciodata atat de devreme si niciodata nu am lucrat la foc continuu. Ce-i drept, la practica lucram mult, dar pana la 12. Acum tre sa stau pana la 3 jumate sau chiar la 4 jumate. Ajung la 5 jumate. Scoala? Nu mai am timp. Cand ies de la metrou, hop colegii ies de la ore... Saptamana asta ma asteapta 2 lucrari, o ascultate si un referat. Deja sunt paralela cu scoala. Nu mai am timp nici sa imi scriu lectiile, da pai sa mai si scriu ceva intr-o lucrare. E al naibii de greu. Ori munca, ori scoala.
Scoala? ha. Pur si simplu copilarie, naivitate, distractie, rasete, barfa, rautate.
Munca? of. Multa munca, concentrare, ameteli, nervi, injuraturi, colectiv... cu 4 clase, in rest? OBOSEALA. E GROAZNIC.
M-am saturat. Vineri abia am ajuns acasa. Abia ma mai tineam pe picioare. Din cauza oboselii. Deja imi vine sa dau un pas inapoi si sa renunt, dar daca renunt... unde ma duc? cine ma mai angajeaza? cine-mi da bani? CINE?!
Daca nu era Marenca si mai ales tatal ei, eu nici pana in ziua de azi nu aveam loc de munca. Tocmai de accea vrea sa le multumesc inca o data. Dar sincer, meseria asta nu e de mine. Pur si simplu nu e de mine. Nu fac fata normei.
La noul job insemnez piese, pun panza pe capute, pun bentita pe vipusca, si in caz ca nu ai de munca, te duci si cosi, tai ate, lipesti, tai fermoare. Intr-un cuvant, de fapt mai multe :) Lucrez intr-o fabrica de incaltaminte. Deci clar e moarte curata. Pentru mine cel putin, da, este!
Viitorul promis suna extraordinar de bine. Dar ca sa ajung "sus" trebuie sa lucrez minim jumatate de an. Deci eu deja dupa o sapt. vreau sa renunt, dar sa mai raman jumatate de an?
Greu, foarte greu!
Unde in alta parte sa ma duc?! Ce sa fac? Nu am nicio experienta. Cine ma angajeaza pe mine?! NIMENI!!!!! De accea sunt nevoita sa raman aici. Pana o sa cad de tot si n-o sa ma mai ridic. Bine ar fii!
Si ca sa va zic ceva... din cauza mea 55 de cizme s-au dus dracului!!! Din cate am inteles eu, le-au vandut, dar daca nu le accepta cumparatorul, ramane cu ele... cine le platea? EU! de unde bani? spargeam o banca! :))
Dar acum la noul model, nu am probleme. Am mult de insemnat dar piesele sunt simple. Slava cerului. Sunt 9 mii de adidasi si 3 mii si ceva de adidasi pentru copii unde aici trebuie absolut toate piesele insemnate. Am o colega OK. De varsta mea. Anu 2 la jurnalism. Dar din pacate eu nu pot sa lucrez asa de repede ca si ea. Si cred ca lucrul asta pe ea o supara. Asta-i viata, n-am ce face... Dupa o saptamana nu pot sa fiu masinarie. Si daca sefu vrea totul PERFECT atunci sa cumpere masinarii de insemnat toate piesele. Dar fie, ce mai conteaza?
Maine din nou la munca. Deja ma ia durerea de cap. Daca si saptamana asta ma simt rau si nu fac fata, renunt! Nu are rost!!! Sa vedem ce-mi rezerva viitorul.
Sa speram ca o sa fie bine!
V-am pupat! Si fiti fericiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu