joi, 1 aprilie 2010

Ariciul din spatele blocului si "diriga cu pojar"


ha ha ha.... Stateam pe geamul de la balcon si vorbeam cu Claudia N. .... Ii povesteam de "diriga si pojarul"... Bineinteles ca era o pacaleala de 1 Aprilie. Intre timp ma uitam pe jos, am vazut cateva rame, se plimbau, sau eu mai stiu ce faceau ele... apoi vad o ditamai broasca. Cat timp am vorbit cu Naf naf nu i-am facut nimic broscutei. Dupa ce am terminat de povestit si palavragit pe la telefon, apare nepotica in camera. Bineinteles ca a vrut si ea sa stea pe geam sa priveasca printre crengutele inmugurite si inflorite de corcodus, stelele. Nu m-am putut abtine si i-am aratat broscuta sau broscoiul sau broasca imensa, cum vreti voi s-o numiti. Bun.... Incepe nepotica sa scuipe...( joaca de copil ). Aia nici ca se misca de acolo.... A ramas saraca fetita fara saliva pentru o broasca . Penibil. M-am gandit sa rup un carlig si sa-i dau bucatelele ca sa arunce in ea... De doua ori a aruncat ea pe langa, logic, si hai ca a treia oara sa arunc si eu... Ciu-ciu. Nici eu nu am nimerit. Si stau la parter, deci distanta e foarte mica... In fine... Apoi, am luat sticla de 1l jumate de apa. ( este pentru flori, sau mai bine zis, era ) ... Si incep sa arunc cu apa pe broasca... Hop. tzop-tzop. Arunc si eu si nepotica toata apa. Rasete si urlete. Imi era un pic jena, asa... nu de alta dar incepusera sa se aprinda luminile din blocul de vizavi. Dupa ce am terminat distractia, ne pregateam sa plecam, sa inchid geamul, sa trag perdeaua si directia bucatarie, baie si prin toata casa, ca sa ne jucam. O dau jos pe nepotica de pe scaunel si ma mai uit eu o data jos. Cand colo ghici ghicitoarea mea ce vad. UN ARICI. Mare, frumos, cu tzepii mari, la capat albiciosi. Sarea precum un iepuras. Du-te fuga in casa, strig-o pe mama, bunica, cumnat sa vina sa vada ariciul din spatele blocului. Pana cand au venit ei, ajunsese ariciul "meu" sub geamul urmatoarei urmatoarei camere. Vine cumnatamiu, se uita, zice ca e sobolan.. De unde... Apoi se strecoara si mama cu chiu cu vai si vede ariciul tocmai la doua camere distanta, pe la vecina... si ea s-a intrebat "oare nu e sobolan?" Nu, nu este. I-am povestit... Ne-am mai chiorat noi acolo, nu era deloc lumina... Intr-un final a intrat ariciul meu in gradina si acolo a ramas. Pe cuvant, nu am vazut in viata mea un arici. Stiam ca nu sta printre betoane ... Acum stau si imi pun intrebari ... de unde a iesit? Cine l-a adus? Cu ce se hraneste? Oare mai sunt si altii? Poate o sa-mi raspund la intrebare sambata sau in urmatorul weekend cand voi iesi in gradini sa fac ordine si "disciplina"...
aaa.. Si mor de ciuda ca nu l-am putut fotografia, ca bateriile de la aparat sunt puse la incarcat... ca de' atunci cand a iesit curcubeul am incercat sa fac poze, dar ciu-ciu baterii... Deci nici pe acel curcubeu nu am reusit sa-l fotografiez.. Din pacate. Dar cu siguranta o sa mai apara si alte curcubee. Sa-mi fie invatatura de minte, sa-mi pun bateriile la incarcat ori de cate ori e nevoie.

Asta-i povestea cu Ariciul.

Vreti sa stiti si povestea cu "diriga si pojarul"?
Nu o sa va zic. A fost o pacaleala de 1 Aprilie. Si atat.

Un comentariu:

Suflet naiv spunea...

As fi vrut sa vad o poza :(