Stii, dupa ce totu iti merge bine, se gasesti cineva sa-ti dea o palma si probabil sa te trezeasca la realitate. Dupa ce te trezesti din amorteala si soc incepi sa iti pui fel de fel de intrebari si sa cauti raspunsuri, solutii cine stie pe unde. Daca nu gasesti raspunsuri sau solutii printre cei vii, te indrepti spre cei morti. Ceri sfaturi unor tablouri sau icoane, unor oameni morti si putreziti, care probabil sunt deja intr-o alta lume, reincarnati in fel de fel de ciudatenii sau oameni care o duc bine sau sufera mai mult decat au suferit in viata ce a trecut.
Cauti si cauti raspunsuri. Toata viata. Parca viata asta e facuta doar sa-ti pierzi timpul cautand nu stiu ce raspunsuri favorabile si care sa-ti convina. Cand solutia la problema vietii este una neplacuta, te intrebi si cauti din nou solutii stiind ca aceasta este singura si unica solutie buna. Dar cauti, si cauti pana ajungi cu cearcane in suflet si cu ochii pierduti, cu ganduri negre sau cine stie ce nebunii, si uite asa ne pierdem linistea, speranta si fericirea, pe zi de ce trece.
Zi de zi suntem martori la fel de fel de ciudatenii, la fel de fel de probleme care se transforma in multe sisteme si cu extrem de multe necunoscute, si care nu stii cum sa simplifici o ecuatie ca sa ajungi la forma cea mai simpla si tot asa si toate se complica si din toate necunoscutele iti e foarte sau chiar extrem de greu sa afli doar una. Si viata e compusa din sute de mii de sisteme complicate. Si pentru astfel de probleme nu iti trebuie scoala propriu zisa, ci scoala vietii.
Mergi incet si cu sufletul pustiu pe strazile murdare si ude, trecand pe langa oameni, cine stie ce probleme au si ei, cine stie cum isi rezolva probleme, prin ce metode isi simplifica viata si ce raspunsuri primesc. Dar tu mergi. Se mai opreste cate un omulet si el trist si obosit de atata cautare si te intreaba daca esti bine, sanatos, iar tu ii zici ca "da sunt bine". E un raspuns mecanic spus mereu si cu toate ca esti bolnav, fizic, tu tot da, sunt bine raspunzi, nevrand ca cel care-ti pune intrebarea sa se alarmeze si sa-si complice viata lui deja complicata de atatea neajunsuri. Nu vrei sa fii o necunoscuta pentru altii. Iti pui o masca ca toata lumea sa te stie ca tu esti x,y,z... Dar dupa masca esti o necunoscuta pentru tine.
Si cand te bucuri ca ai gasit o solutie la o problema, cineva vine si iti complica si mai mult ecuatia.
Trista-i viata...
