si-au trecut 3 ani.
si in acesti 3 anisori care s-au scurs, am stat si m-am gandit la tine. oare esti bine acolo ? simt ca te-ai indepartat de mine. nu mai esti aici sa ma ajuti, sa ma indrumi, sa ma aperi... poate ca ti s-a terminat "misiunea" atat trupeste cat si sufleteste.... poate ! rar mai vii prin vis... rar... dar eu zi de zi te privesc.... mai precis privesc tabloul tau. chipul tau, zambetul tau... doar pe tine. seara de seara adorm cu tine in gand. inainte sa adorm, imi aduc aminte de momentele frumoase alaturi de tine. si de zilele negre. si de tot. acum nu ma mai doare sufletul. sunt linistita. probabil m-am obisnuit cu zilele acestea singure, fara tine... poate... totu-i trecator. si un zambet, si o lacrima, si o iubire, si toata viata ! dar asta e... trebuie sa ne ducem crucea in spate asa cum ne-a dat-o Dumnezeu. asa o duc si eu. cu bune si cu rele.. grea fiind, sau uneori nemai simtindu-o... zi de zi o duc in spate. trebuie sa-mi vad de drum. stiu ca esti alaturi de mine. e de ajuns sa-ti vad chipul intr-o fotografie, intr-o amintire... peste tot ! tu imi dai putere sa merg mai departe. tu si credinta !! pentru tine fac totu'... pentru tine zambesc. pentru tine .. pentru sufletul tau...pentru promisiunile pe care ti le-am facut... nu pentru mine sau pentru altcineva. simt ca trebuie sa iti ofer totul tie. sa ma inchin in fata ta. tu, cel care mi-ai dat viata. da, tu, taticutzul meu !
nu mai vreau sa mai scriu pe aici sau sa mai povestesc altor oameni durerea mea. nu. am primit o palma. de la un coleg... de fapt. era doar o intrebare care m-a durut si care suna asa " crezi ca le pasa ca a murit taicatu?" ehehe... i-am explicat ca nu vreau sa ma plang lor, ci sa le zic sa-si iubeasca parintii. atata tot.
dar nimeni nu ma asculta ! asta e!
oricum dupa cum bine am observat, mi-am racit gura degeaba...
imi pare rau.... unii sunt asa de naivi...
Taticutule. nu uita! te iubesc. si toate reusitele mele ti le dedic tie !!
Dumnezeu sa te ierte !
o sa mai scriu mai tarziu.... daca mai am chef :)
