Singuratate, Nu Te-am Voit

                 de George Bacovia
Cumplit
E golul singuratatii!
Sunt ucisul ei...
Singuratatea?
Povara tacerilor
Sfasiate de suspine...

Singuratate
Ochiul tau
Priveste inghetat
In ochiul gandului
Neimpartasit...

Singuratate
Nu te-am voit!
Viata-haina-
M-a daruit tie
Tu m-ai cerut
Vietii
Prizonierul tau
Singuratate

Oamenii
Cum i-am iubit
Dar ei
Nu m-au voit

Din singuratatea
Vietii
In singuratatea
Mortii si nimeni
Nu intelege
Acest adanc

Poeti evitati
Singuratatea
Intre oameni
E viata...

Altfel

                                  de George Bacovia
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...