Lume, lume, Vreau sa va urez un calduros La multi ani! si sa ne auzim cu bine in 2011, sa fim sanatosi si mult mai buni la suflet, sa lasam de la noi, sa nu mai fim rai, barfitori, invidiosi si pe interes...
Vreau sa va spun ca am o gramada de planuri pentru 2011... abia astept sa incep anul cu dreptul, cu optimism si cu multa fericire!
Blogul o sa ia o mica vacanta si el ...( cred ca se bucura)
Am sa plec la Ceahlau, la Claudia la tara, ma duc sa mulg vaca, sa dau pasarilor de mancare si sa vorbesc moldovenieste! Ma duc la mine "acasa". Sper sa nu ma obisnuiesc cu accentul pentru ca aici in Bucuresti nu se accepta... Cu toate ca eu sunt 95% moldoveanca, si cateodata mai in scapa accentul cand vorbesc, sper ca sa nu raman cu el definitiv. Pe mine nu m-ar supara, dar nu m-ar mai recunoaste cunoscutii :))
Abia astept sa ma dau cu sania pe dealul de unde si-a rupt claudia nasul! (intrand direct in cotetul de porc )....
Sper sa nu raman blocata in trafic.! Impotmolita si fara caldura :)
Hai ca deja observ ca nu am talent azi... si asa sunt pe picior de plecare si nu pot sa gandesc la povesti de adormit copii...
Cu siguranta am sa scriu ceva frumos cand am sa vin de la munte. pana atunci, va doresc numai bine si multa sanatate!
Va pup pe toti si mai ales pe tata care, cu siguranta o sa aiba grija de mine si ma va feri de necazuri!
Stiu ca e suparat pe mine ca nu am ajuns de Craciun la el la cimitir... (marele meu regret!)
Te iubesc, tata!
luni, 27 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Craciun Fericit !!!!
E sarbatoare! Bucura-te de pace, lumina si caldura alaturi de cei dragi tie. Daruieste din toata inima si deschide-ti sufletul pentru a primi dragoste si fericire. Lasa-ti sufletul sa renasca si traieste fiecare zi ca pe un dar nepretuit.
Asculta mai multe audio diverse
marți, 21 decembrie 2010
De Craciun....
Inca un an trist. Sau cel putin asa il consider eu... Nu mai e de mult bucuria aia in suflet. Nu mai vad Craciunul ca pe o sarbatoare... e pur si simplu o zi ca oricare alta... sau hai sa zic mai speciala pentru ca mananci mai multa carne. Atat. Poate voi o sa ziceti ca nu e asa cum zic eu, ca e o zi speciala pentru ca stam toti la masa, ne pupam, ciocnim un pahar si ne uram sanatate si fericire. Dar eu cred ca nu e adevarat. Daca nu arati bunatate sufleteasca in fiecare zi din an, in niciun caz nu poti sa arati in ziua de craciun, pentru ca nu ai aceasta bunatate. Te minti singur si ii minti si pe altii... Tot anul esti rau, barfesti, esti invidios, minti, si hop te trezesti ca de craciun tre sa fii bun, sa ierti, sa zambesti, sa ajuti familia... Degeaba. Eu consider ca e mult prea tarziu. Daca nu sunt facute in fiecare zi, ziua de craciun este egala cu zero!
Azi, ca si in ceilalti ani, se impodobeste bradul. Din pacate, anul acesta l-am scos de la naftalina pe cel de plastic. Unul alb. Fara miros de brad. Fara bucuria impodobirii bradului. Doar nepotica mea ( de 4 ani si jumatate) se bucura. Are un suflet inocent. Se bucura de fiecare glob, de fiecare bomboana si de fiecare beteala. Se bucura ca impodobeste bradul si... ca mos craciun va veni la ea... Din pacate o sa fie unul sarac. Dar o sa vina. Si nu conteaza ca vine cu desaga goala, sau cu o ciocolata... Noi trebuie sa apreciem si sa ne bucuram, pentru ca la altii nu va veni deloc mosul.
Incet, la calculator, canta Stefan Hrusca. Colinde. Canta si Anemarie colindele pe care le-a invatat de la bunica. Parca pluteste intr-o lume numai a ei. Pana cand oare?
Am observat ca si bunicii mei se bucura la fel de mult ca stranepoata lor. Poate ca ei au invatat sa se bucure si atunci cand le este greu, cand bolile isi fac loc in suflet, cand suferinta trupeasca ii doboara, cand banii din portofel nu le permite sa ia macar un kilogram de mandarine. Dar ei tot se bucura. Si lucrul asta ma face intr-un fel mai trista. Mai trista pentru ca stiu sigur ca au un zambet trist si plin de suferinta. Si ca nu pot sa-i ajut. Daca as putea sa le dau din sanatatea mea...le-as da kilograme intregi. Dar nu pot.
Am sa inchei aici. M-a chemat mama sa impodobesc si eu bradul.
Va doresc un Craciun plin de fericire si bucurie. Si multa pace sufleteasca si cel mai important lucru, s-aveti o familie unita si fericita!!!!
Marina.
Stefan Banica Jr - Epilog
Asculta mai multe audio diverse
Azi, ca si in ceilalti ani, se impodobeste bradul. Din pacate, anul acesta l-am scos de la naftalina pe cel de plastic. Unul alb. Fara miros de brad. Fara bucuria impodobirii bradului. Doar nepotica mea ( de 4 ani si jumatate) se bucura. Are un suflet inocent. Se bucura de fiecare glob, de fiecare bomboana si de fiecare beteala. Se bucura ca impodobeste bradul si... ca mos craciun va veni la ea... Din pacate o sa fie unul sarac. Dar o sa vina. Si nu conteaza ca vine cu desaga goala, sau cu o ciocolata... Noi trebuie sa apreciem si sa ne bucuram, pentru ca la altii nu va veni deloc mosul.
Incet, la calculator, canta Stefan Hrusca. Colinde. Canta si Anemarie colindele pe care le-a invatat de la bunica. Parca pluteste intr-o lume numai a ei. Pana cand oare?
Am observat ca si bunicii mei se bucura la fel de mult ca stranepoata lor. Poate ca ei au invatat sa se bucure si atunci cand le este greu, cand bolile isi fac loc in suflet, cand suferinta trupeasca ii doboara, cand banii din portofel nu le permite sa ia macar un kilogram de mandarine. Dar ei tot se bucura. Si lucrul asta ma face intr-un fel mai trista. Mai trista pentru ca stiu sigur ca au un zambet trist si plin de suferinta. Si ca nu pot sa-i ajut. Daca as putea sa le dau din sanatatea mea...le-as da kilograme intregi. Dar nu pot.
Am sa inchei aici. M-a chemat mama sa impodobesc si eu bradul.
Va doresc un Craciun plin de fericire si bucurie. Si multa pace sufleteasca si cel mai important lucru, s-aveti o familie unita si fericita!!!!
Marina.
Stefan Banica Jr - Epilog
Asculta mai multe audio diverse
luni, 20 decembrie 2010
Atunci când...
Natalia Popusoi
Atunci când nu stii cât costa tradarea
Întreaba de cei ce-au pierdut soti si fii,
Atunci când nu stii ce înseamna uitarea
Priveste batrânii uitati de copii.
Atunci când iubitul nu te iubeste
Gândeste-te tu câte inimi ai frânt,
Atunci când vezi fierul cum rugineste
Da-ti seama ca timpul e scurt si e sfânt.
Atunci când te vezi fara bani si sarac
Priveste lumea flamânda, murdara,
Atunci când cazi jos, nu sta trist si posac,
Stergeti genunchii si ridica-te iara.
http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=102164
miercuri, 8 decembrie 2010
Numai moartea
Numai moartea
de Pablo Neruda
Există cimitire singure,
morminte pline cu oase fără sunet,
inimi trecând printr-un tunel
întunecat, întunecat, întunecat ;
murim ca într-un naufragiu ce se petrece-n noi,
ca şi când ne-am îneca în propria inimă,
ca şi când ne-am duce căzând dinspre piele
înspre suflet.
Există cadavre,
există tălpi lipite pe lespedea rece,
există moarte în oase,
ca un sunet pur,
ca un lătrat fără de câine,
moarte ce iese din anumite clopote,
din anumite morminte,
crescând în umezeală ca ploaia ori ca plânsul.
Eu singur am văzut uneori
sicrie cu lumânări desprinzându-se din oră,
cu defuncţi palizi, cu femei cu pletele moarte,
cu brutari albi ca îngerii,
cu fete visătoare căsătorite cu notari,
sicrie urcând râul vertical al celor morţi,
râul cenuşiu,
în sus, cu lumânări umflate de sunetul morţii,
umflate de sunetul tăcut al morţii.
Sunetul este cel în care soseşte moartea,
ca un pantof fără picior, ca o haină fără om,
vine şi ciocăneşte cu un inel fără piatră, fără deget,
vine şi strigă fără gură, fără limbă, fără gâtlej.
Şi totuşi, paşii ei s-aud,
veşmintele ei sună tăcut, ca un copac.
Eu nu ştiu, cunosc prea puţine, abia văd,
dar cântecul ei cred că are culoarea violetelor umede,
violetelor obişnuite cu ţărâna,
pentru că faţa morţii e verde,
pentru că privirea ei e verde,
ca ascuţita umezeală a unei frunze de violetă
în sobra ei culoare de iarnă exasperantă.
Uneori moartea trece prin lume
ca o mătură,
linge ţărâna căutând defuncţii,
e chiar în mătură,
în limba morţii căutând morţii,
în acul morţii căutând firul.
Moartea-i pe laviţă :
în saltea, în pernele cernite ;
trăieşte întinsă şi deodată suflă :
suflă un sunet întunecat care umflă cearşafurile.
Există paturi care plutesc spre portul
unde-i aşteaptă moartea îmbrăcată în amiral
morminte pline cu oase fără sunet,
inimi trecând printr-un tunel
întunecat, întunecat, întunecat ;
murim ca într-un naufragiu ce se petrece-n noi,
ca şi când ne-am îneca în propria inimă,
ca şi când ne-am duce căzând dinspre piele
înspre suflet.
Există cadavre,
există tălpi lipite pe lespedea rece,
există moarte în oase,
ca un sunet pur,
ca un lătrat fără de câine,
moarte ce iese din anumite clopote,
din anumite morminte,
crescând în umezeală ca ploaia ori ca plânsul.
Eu singur am văzut uneori
sicrie cu lumânări desprinzându-se din oră,
cu defuncţi palizi, cu femei cu pletele moarte,
cu brutari albi ca îngerii,
cu fete visătoare căsătorite cu notari,
sicrie urcând râul vertical al celor morţi,
râul cenuşiu,
în sus, cu lumânări umflate de sunetul morţii,
umflate de sunetul tăcut al morţii.
Sunetul este cel în care soseşte moartea,
ca un pantof fără picior, ca o haină fără om,
vine şi ciocăneşte cu un inel fără piatră, fără deget,
vine şi strigă fără gură, fără limbă, fără gâtlej.
Şi totuşi, paşii ei s-aud,
veşmintele ei sună tăcut, ca un copac.
Eu nu ştiu, cunosc prea puţine, abia văd,
dar cântecul ei cred că are culoarea violetelor umede,
violetelor obişnuite cu ţărâna,
pentru că faţa morţii e verde,
pentru că privirea ei e verde,
ca ascuţita umezeală a unei frunze de violetă
în sobra ei culoare de iarnă exasperantă.
Uneori moartea trece prin lume
ca o mătură,
linge ţărâna căutând defuncţii,
e chiar în mătură,
în limba morţii căutând morţii,
în acul morţii căutând firul.
Moartea-i pe laviţă :
în saltea, în pernele cernite ;
trăieşte întinsă şi deodată suflă :
suflă un sunet întunecat care umflă cearşafurile.
Există paturi care plutesc spre portul
unde-i aşteaptă moartea îmbrăcată în amiral
Abonați-vă la:
Postări (Atom)