Inca un an trist. Sau cel putin asa il consider eu... Nu mai e de mult bucuria aia in suflet. Nu mai vad Craciunul ca pe o sarbatoare... e pur si simplu o zi ca oricare alta... sau hai sa zic mai speciala pentru ca mananci mai multa carne. Atat. Poate voi o sa ziceti ca nu e asa cum zic eu, ca e o zi speciala pentru ca stam toti la masa, ne pupam, ciocnim un pahar si ne uram sanatate si fericire. Dar eu cred ca nu e adevarat. Daca nu arati bunatate sufleteasca in fiecare zi din an, in niciun caz nu poti sa arati in ziua de craciun, pentru ca nu ai aceasta bunatate. Te minti singur si ii minti si pe altii... Tot anul esti rau, barfesti, esti invidios, minti, si hop te trezesti ca de craciun tre sa fii bun, sa ierti, sa zambesti, sa ajuti familia... Degeaba. Eu consider ca e mult prea tarziu. Daca nu sunt facute in fiecare zi, ziua de craciun este egala cu zero!
Azi, ca si in ceilalti ani, se impodobeste bradul. Din pacate, anul acesta l-am scos de la naftalina pe cel de plastic. Unul alb. Fara miros de brad. Fara bucuria impodobirii bradului. Doar nepotica mea ( de 4 ani si jumatate) se bucura. Are un suflet inocent. Se bucura de fiecare glob, de fiecare bomboana si de fiecare beteala. Se bucura ca impodobeste bradul si... ca mos craciun va veni la ea... Din pacate o sa fie unul sarac. Dar o sa vina. Si nu conteaza ca vine cu desaga goala, sau cu o ciocolata... Noi trebuie sa apreciem si sa ne bucuram, pentru ca la altii nu va veni deloc mosul.
Incet, la calculator, canta Stefan Hrusca. Colinde. Canta si Anemarie colindele pe care le-a invatat de la bunica. Parca pluteste intr-o lume numai a ei. Pana cand oare?
Am observat ca si bunicii mei se bucura la fel de mult ca stranepoata lor. Poate ca ei au invatat sa se bucure si atunci cand le este greu, cand bolile isi fac loc in suflet, cand suferinta trupeasca ii doboara, cand banii din portofel nu le permite sa ia macar un kilogram de mandarine. Dar ei tot se bucura. Si lucrul asta ma face intr-un fel mai trista. Mai trista pentru ca stiu sigur ca au un zambet trist si plin de suferinta. Si ca nu pot sa-i ajut. Daca as putea sa le dau din sanatatea mea...le-as da kilograme intregi. Dar nu pot.
Am sa inchei aici. M-a chemat mama sa impodobesc si eu bradul.
Va doresc un Craciun plin de fericire si bucurie. Si multa pace sufleteasca si cel mai important lucru, s-aveti o familie unita si fericita!!!!
Marina.
Stefan Banica Jr - Epilog
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu