De ce?

de ce viata trebuie intotdeauna sa fie nenorocita?
de ce nu exista soare si pe strada mea?
de ce esti mereu si mereu intuneric, si un intuneric de nici luminita de la capatul tunelului nu pot s-o vad?
de ce ziua este mereu "rece"?
de ce nu pot sa-mi vad viitorul?
de ce toate planurile mele se sfarsesc tocmai dupa terminarea scolii?
de ce nu exista acel cineva care sa aiba grija si de mine?
de ce nu exista prieteni?
de ce moartea nu vine mai repede?
de ce trebuie s-o astept?
de ce trebuie sa-mi pun miliarde de intrebari si sa nu le gasesc un raspuns?
stiu un singur raspuns, poate raspunsul tuturor intrebarilor si anume " stiu ca atunci cand voi muri, se vor sfarsi intrebarile si atunci voi avea toate raspunsurile."

un citat extrem de sugestiv !

"Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte."

Octavian Paler - Viata pe un peron


simt cum viata mea se sfarseste odata cu a ei. simt cum se topeste pe picioare. simt cu se sufoca. simt cum sufera. simt totul. si ma face sa innebunesc. ma face sa bag cutitul in suflet. sa tai si sa sfartec toate necazurile si toate pietrele. dar cutitul se va rupe in prima piatra intalnita. da. cate cutite o sa-mi trebuiasca?poate 27? atatea piertre avem in suflet? doar 27 de cutite? nu stiu. simt cum imi vibreaza tristetea si disperarea. simt cum se bate iubirea si cu mila. simt cum ea va sfarsi intr-o lume rea, asa cum o sa sfarsesc si eu. acum... nu mai simt nimic.