si cati oameni deosebiti avem prin preajma si noi nu ne dam seama de adevarata lor valoare
si cate lucruri frumoase sunt printre noi si noi nu le vedem
si soarele care rasare si care ne face ziua mai frumoasa.si nu vrem sa`l mai vedem....
si luna indragostitilor ... si nu stim sa pretuim lumina ei slaba...
si zambetele copiilor care sunt atat de naive si nevinovate. si uitam sa le zambim si noi.
si desenele animate care ne faceau zilele mai frumoase
si cartile copilariei care ne faceau o lume speciala... o lume in care noi eram singuri singurei in ea.
si muzica pe care o ascultam si ne imaginam cum ar fi sa fii....
si tot ce inseamna amintire.
si uitam de amintirile frumoase.
si eu nu am sa uit nimic !!!
si acum am cazut intr-o faza proasta.
si imi place sa scriu cu si.
si nu-mi pasa de parerea voastra.
si nu ma intereseaza ACUM de zilele astea triste si cenusii
si nu vreau sa mai stiu de voi.
si am plecat departe. si in lumea viselor. si in lumea mea. si in lumea noastra. si in lumea mea si a ta. si atat .
si la revedere oameni tristi si cu zambete false !
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
G. Bacovia- Umbra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu