Mi-e dor !

Mi-e dor .... pur şi simplu mi-e dor !!! Mi-e dor de copilărie, de livada cu nuci, de leagănul de fier... de toboganul acela mare... de balansoarele de fier... de ne rupeam fundu atunci când ne dădeam ca disperaţii.... Mi-e dor de verile ploioase... când ne adăposteam sub un nuc ! Ha.... sau când ieşeam cu păturile şi ne jucam "de-a şcoala..."... Mi-e dor de terenu de fotbal, de pietrişul acela.... de imi rupeam genunchii... de driblingurile acelea... de copii ofticoşi.... de înjuraturile alea.... ah de COPILĂRIE ! Mi-e dor de toamna târzie care se lasa peste livada... de nucile alea bune.. de sare de lămâie şi de minunata piatra ponce ... de spaima aceea... că o să mă altoiască învăţătoarea că am măinile murdare de iod... de rigla de lemn ..... Mi-e dor de zilele ploioase de toamnă... mi-e dor de covorul auriu pe care nucii îl ofereau pământului... Mi-e tare dor de prietenii mei... cu care zi de zi stăteam şi ne jucam, cu păpuşile, cu maşinuţele, şotronu, elasticu, de-a va-ţi ascunselea... de petele de ulei de sub maşini, pe care eu le căram acasă pe gecuţa aia mică.... Mi-e dor de iarba rece şi udă.. de pantalonii mei uzi în fund! Mi-e dor ! ATÂT...

Mi-e dor şi de Iarnă.... de derdeluş... de sticlele de apă pe care le căram cu aşa plăcere.. că am să fac un derdeluş de or să cadă toţi vecinii... doamne ! ... mi-e dor de peisajul acele în care toţi nucii erau albi!trunchiul lor alb. ! ah ! de oamenii de zăpadă... de râsete! de bătăile cu Alexya şi Mihăiţă ! I just miss !