joi, 10 februarie 2011

Cand esti ranit, mergi mai departe!

   Ce aiurea e cand nu ai pe nimeni langa tine, cand ai nevoie de un sfat nimeni nu e sa ti-l dea, cand esti debusolat si nimeni nu vine sa te ajute sa-ti revi, cand ai nevoie de alinare si nimeni nu e sa-ti ofere... cand te simti abandonat si nimeni nu e sa-ti zica ca nu e asa... cand incerci sa zbori cu aripile frante si nimeni nu te ajuta sa te ridici, cand vrei sa mergi mai departe si nimeni nu e ca sa te sustina, cand pleci la lupta si nu ai niciun soldat langa tine... cand vrei sa ajungi la finish, ti se pun multe piedici si nimeni nu te ajuta sa te ridici...
   Esti singur si nimeni nu e langa tine! Singur, ranit si trist! Mergi mai departe, tarsaind picioarele, stergandu-ti lacrimile si incercand sa vezi luminita de la capatul tunelui. Mergi singur intr-o directie doar de tine stiuta. Pe un drum plin de vipere si tarantule. Incerci sa te feresti de ele. Dar intotdeauna exista o vipera care sa te muste. Dar mergi ranit inainte.. si tot asa... toata viata. Ce trista-i viata!
   Cati dintre voi mergeti inainte cu hainele jupuite si murdare, cu lacrimi in ochi si cu sufletul pustiu, cu aripile frante si cu durere in suflet, raniti si abandonati?

Refren
de Ana Blandiana

La cei ce acum îşi încep călătoria prin regnuri
În pântecele mamelor lor
(Ah, viitorul!)
Sau poate nici n-au ajuns până acolo
Şi mamele lor sunt încă fetiţe jucându-se
Cu elementele chimice nedevenite sămânţă
(Ah, viitorul!)
La ei mă gândesc,
La momentul în care vor vrea să afle
Cum am reuşit;

La cei ce vor fi
Incapabili să-şi imagineze
Şi neînstare să vadă
Prin fereastra murdară
Întotdeauna închisă
Între decenii
(Ah, viitorul!)
Cruzi şi încă oneşti,
Netrecuţi prin târgul de sclavi,
Prin mezatul ideilor
(Ah, viitorul!)
Pe ei îi visez
Întrebându-se
Cum de nu mi-am pierdut
Nici viaţa, nici minţile;

Cei ce acum nu sunt
Decât o iluzie incertă,
O presupunere optimistă
(ah, viitorul!)
Mă vor întreba
În limba lor necunoscută
Cum de am reuşit să ajung
Până la ei,
Dacă voi ajunge
(ah, viitorul!)

Şi eu voi simţi
Că nu le pot răspunde
"Prin absurd",
Pentru că absurdul e o noţiune
Intraductibilă
Dintr-o epocă în alta.

2 comentarii:

Suflet naiv spunea...

So fuckin' true!
PS: Multi, extrem de multi

Ile C A spunea...

iti multumesc foarte mult !!! si eu trec prin ceva asemanator!! si nu ma simt in stare sa trec mai departe